Manastiri Romania

Manastirea Brancoveanu sau Sambata cum mai este cunoscuta este situata pe drumul ce leaga Brasovul de Sibiu, aproape de comuna Voila, la cincisprezece kilometri de satul Sambata de Sus.

Strajuita de Muntii Fagaras, intr-un peisaj verde, cu aer curat si tare de munte, manastirea ce a fost ctitorita de catre marele domnitor al Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu, pe valea raului Sambata, imbie la reculegere si ofera oaspetilor crestini un loc de odihna si pace interioara. De o parte si de alta a aleii ce duce catre intrarea in manastire se afla plantate numeroase flori ce ademenesc cu diversele lor culori si miresme.

Manastirea este atestata indirect inca din secolul al XVI-lea iar din secolul urmator este atestata si documentar in actele de proprietate ale boierului Preda Brancoveanu. El a ridicat o mica biserica in apropierea raului Sambata pentru a deservi calugarii ce locuiau in imprejurimi in sihastrie.

La sfarsitul secolului al XVII-lea, in acelasi lor, domnitorul Constantin Brancoveanu intemeiaza o manastire rezistenta alcatuita din caramizi si pietre.

Toate particularitatile poporului roman erau amenintate atunci cand conducatorii calvinisti ai principatelor au decis sa atace Transilvania, incercand sa demonteze credinta ortodoxa si sa o instaureze pe cea catolica. Insa marele domn roman C-tin Brancoveanu a intarit credinta oamenilor prin intarirea manastirii Sambata si prin organizarea calugarilor intr-o comunitate in care fiecare munceste si se roaga alaturi de ceilalti, reusind astfel sa reziste stapanirii habsburgice.

Exteriorul manastirii este decorat cu piatra sculptata si caramizi zimtate. Acoperisul este acoperit cu scanduri de lemn, iar turnul bisericii este in forma de octogon. La interior se pot observa picturile ce infatiseaza diferite tablouri ale Vechiului Testament si ipostaze ale Judecatii de Apoi. De asemenea se mai gaseste o pictura a Maicii Domnului si a voievozilor ce au ctitorit manastirea. Mucenicii, scenele Invierii Domnului si tablourile proorocilor si Noului Testament sunt infatisate in partea dinspre naos.

In interiorul manastirii se mai gaseste si Izvorul Tamaduirii ce se spune ca a savarsit o serie de minuni, imprejmuit astazi de un acoperamant din lemn lucrat.

In prezent, manastirea gazduieste o colectie impresionanta icoane pictate pe lemn sau sticla, straie de preoti, carti vechi si diferite documente, epistole si diferite alte artifacte religioase. Tot aici se afla mormintele arhiepiscopilor Transilvaniei Plamadeala, Mladin, Colan si Balan.

In cadrul manastirii exista si o scoala de pictura dirijata de Preotul Calinic Morar, unde se picteaza icoane pe sticla.

In apropierea satului Silvasu de Sus in judetul Hunedoara la 13 kilometri de Hateg, intr-un peisaj montan ce iti taie rasuflarea, se gaseste una din cele mai insemnate asezari religioase din Transilvania, Manastirea Prislop.

Desi nu sunt dovezi clare, lacasul se presupune ca a fost ridicat de Popa Nicodim dupa jumatatea secolului al XIV-lea. Unele surse indica anul exact in care a fost cladita 1399-1405. Popa Nicodim se spune ca ar fi reorganizat regalismul in romania in Evul Mediu.

Constructie unicata in Transilvania, Manastirea Prislop se inscrie in liniile stilului triconc avand trei abside opuse intrarii ce sunt legate printr-un dreptunghi.

La jumatatea secolului al XVI-lea, lacasul este aproape de a se ruina. Fiica lui Moise Voievod, Domnita Zamfira, venita in Transilvania dupa moartea parintelui ei, este foarte bolnava. Se retrage la Prislop acolo unde, spune legenda, band apa din izvor, s-a insanatosit. Atunci a inceput reconditionarea Manastirii Prislop, posibil ridicand-o in locul altei manastiri, vechea manastire fiind undeva in padure. Locul de veci al Domnitei Zamfire se gaseste in astazi in pronaosul manastirii.  Piatra mormantului este tot la Prislop, insa nu intreaga, fiind sparta in mai multe bucati. Se mai pot descifra insa inscriptiile originale in latina si chirilica.

Desi Domnita Zamfira a adus o multime de obiecte scumpe si moaste in sfantul local, astazi singura icoana care s-a pastrat este cea a Maicii Domnului. Se spune ca aceasta este o icoana facatoare de minuni, fiind donata de catre Zamfira la sfarsitul reconditionarii manastirii in anul 1580.

Egumenul Ioan de la Prislop, al carui nume a fost gasit si in unele documente alaturi de cel al lui Teofil, a fost Arhiepiscop al Transilvaniei pentru douazeci de ani incepand cu anul 1585. Conform unor surse, sfantul lacas a fost incendiat la jumatatea secolului al XVIII-lea iar monahii ortodocsi au fost izgoniti.

Dupa jumatatea secolului al XVIII-lea manastirea devine greco-catolica, pentru ca mai apoi in secolul al XIX-lea sa fie administrata de preoti de mir.

In octombrie 1948 a fost trecuta din nou in administratia ortodocsilor. Parintele Arsenie Boca, licentiat in teologie, soseste mai apoi la Manastirea Prislop, urmand ca, pe tot parcursul vietii, sa o reconditioneze, reparand-o si pictand-o, el fiind de asemenea absolvent al Academiei de Arte din Bucuresti.

In anul 1975 Manastirea Prislop devine manastire de calugarite. Saisprezece ani mai apoi se infiinteaza seminarul de teologie monahal Sfanta Ecaterina. Durata scolarizarii este de cinci ani, elevele, sub indrumarea atenta a maicutelor, continua traditia picturii de icoane pe sticla.